dinamita

drumul spre stele e pavat cu wc-uri.

de deasupra casei mele, luna bate drept in geam. dai un ban, dar stai in fata...

nimeni nu stie ce a vrut sa zica poetul. poetul e ca duda. cade o singura data...

stand pe o plaja tarzie, apa bate la mal pestii care viseaza copite de cal dar tare va doare adancul de nerespirat incat va doreste pamantul in el adunat caci totul se-nvarte in cerc venind si crescand intr-o stea lumina se zbate in pleoapa ca salcia in apa ce bea

ai zambetul plin de vaselina ca al unei muste rahitice umbli pe bulevard dezmebrandu-te esti superba ca o proasta esti misogina cu tine insati alergi dupa bolizi pe tocuri si cazi in general in pozitii dubioase desi viata e superba ce lasi in urma compenseaza nasti monstri fara coloana si fara reper interior esti ca o teava care trebuie umpluta genul de teava care ia forma lichidului esti femeia visurilor de neam prost

identitatea este atributul maturitatii.