dii calutzelul meu drag!
de sus, de prea de sus, din carte cadea un gand mai repede decat lumina de departe ce vine foarte repede parea ceva ce nu exista si eu credeam o gluma-a fi e timpul trecerii-n revista a celor ce ne vor veni e ca si cum din basm coboara un fat frumos pe calul breaz care zburam atat de iute atat de dulcem pe obraz parea ceva necunoscut pe care-l stii de-odinioara e ca o casa veche-n sat pe care-o demolezi prin tara era ceva din alta lume dintr-un trecut ce nu-l tii minte e timpul sa zburam cu calul cu capul nostru inainte vedem biserici, campuri, lume, razboaie de tzesut si paci cascade curgatoare-n jos oitze atarnate-n craci e timpul sa vedem abisul grandoarea maretia omului de sus de prea de sus departe se vede-n umbra pomului un cantec, o faclie, sentimente rafale, blocuri de cimente mai multe ziduri dupa care stau robotzeii in picioare ia spunemi tu drag cetitore pe unde umbla aurore de ce e gandul nostru-aici, de ce nu-l ascutim la brici? aho aho copil uitat de ce e totul peste noi ...