dii calutzelul meu drag!

de sus, de prea de sus, din carte
cadea un gand mai repede
decat lumina de departe
ce vine foarte repede

parea ceva ce nu exista
si eu credeam o gluma-a fi
e timpul trecerii-n revista
a celor ce ne vor veni

e ca si cum din basm coboara
un fat frumos pe calul breaz
care zburam atat de iute
atat de dulcem pe obraz

parea ceva necunoscut
pe care-l stii de-odinioara
e ca o casa veche-n sat
pe care-o demolezi prin tara

era ceva din alta lume
dintr-un trecut ce nu-l tii minte
e timpul sa zburam cu calul
cu capul nostru inainte

vedem biserici, campuri, lume,
razboaie de tzesut si paci
cascade curgatoare-n jos
oitze atarnate-n craci

e timpul sa vedem abisul
grandoarea maretia omului
de sus de prea de sus departe
se vede-n umbra pomului

un cantec, o faclie, sentimente
rafale, blocuri de cimente
mai multe ziduri dupa care
stau robotzeii in picioare

ia spunemi tu drag cetitore
pe unde umbla aurore
de ce e gandul nostru-aici,
de ce nu-l ascutim la brici?


aho aho copil uitat
de ce e totul peste noi
de sus de prea de sus departe
vedem lumina de apoi