dinamita

inca sunt un barbat frumos cand oglinda se uita in mine fetele mintii ma colinda cu rime natura regina merge pe jos fat frumos ce frumos ai crescut si oile merg pe jos sa mergem fetelor la pascut timpul nu mai are folos

Un soi de metaconstiinta? O canalizare a ordinii haosului? Un fond inca nedescoperit al formei? Un joc al redescoperirii? Un rost al existentei sociale? Un soi de forma de viata?

Daca nu exista timp nu exista nici moarte.

Suntem la mila neputintei (chimiei) noastre.

Geniul tau ma locuieste E chimia? E destinul? Apa ce revarsa malul Ma gaseste, ma vorbeste O carcasa sau o casa Toata lumea locuieste Amfiteatre vin si pleaca Tu alegi sau lasi un loc Unde locuiesti un timp Ca o forma de noroc Fondule prinzand o forma Tu metamfora enorma

Omul e supus greselii. Eu nu.

Mai importanta decat poezia este gandirea poetica, ea ne metaforizeaza viata si ne face mai ludici. Fiind mai ludici murim mai greu.

m-am nascut sa fiu pe-aici sa conduc masini mai mici viata e o butelie ardem gazul in cutie sunt aici ca sa ma pasc oile pe dealuri nasc viata e o butelie totul e o veselie eu sunt gol dar lumea-i plina spiritele se termina ma asteapta un destin m-a chemat sa-i spun ca vin explodez daca gasesc mersul asta nefiresc de a putea de-a fi mai bun curajul de-a nu fi nebun toata lumea-i geniala spiritul nu e in sala astazi suntem in prezent o tu deductie si rationament

baterii suntem cu totii