Epopea mortii care a murit exact cand nu mai putea trai

asear-a mai murit o stea
bagata intr-un sant de o caruta
cu coasa-n spate si mana necaldutza
un nene a venit in sat sa bea

avea o gluga mare chiar imensa
pe fatza trasa ca printr-o perdea
statea la bar si bea destul si da
era chiar mortea venita sa va ia

era platita bine, cu banii grei si jos
cu pelerina neagra din material pufos
cu coasa semi-lunga metal semi-lucios
privirea de copil cazut in cap frumos

deodata se deschide o usa mare grea
se-aude-n tot muzeul distorsul cum suna
caci in muzeu venise un mortalau sa bea
cu coasa alba mare sau ce dreaqu era

de dupa usa mare, era chitara mea
si moartea-nspaimantata a inceput sa stea
sa cugete, gandeasca sau alte altceva
de e un fenomen sau e persoana ea

si pentru ca si moartea o viatza are ca
ca orice muritor dintr-un sistem solar
isi lua incet un gat dintr-un adanc pahar
dar nimeri incet direct in coasa rea

acuma tot muzeul vuieste ca o barfa
de e un accident venit in loc de munca
de e un dar din cer dintr-un wceu de zei
dar din nefericere e-o moarte de doi lei

ceva a sagetat firescul fir al mortii
un prea fortesc distors primit ca un bruiaj
de dupa usa grea de un prea greu tonaj
pe care nimeni dombra, cu dombra nu intra

adio Roma!

Jul 22 2008, 07:21 PM