Un cal pastea pe campul singuratic caci

un cal pastea pe campul singuratic / un cal crestea pe timpul meu
scobindu-se cu paiele in dinti / trezindu-mi visele de zbor
alaturea crestea un plop /
si sub acesta lanuri de ominti

parea ca plopu-i un toreador
care uraste jocul si culoarea
care iubeste insa calul din popor
care arata lumii boarea

in peisajul asta plin de grau si aur
departe se vedea un fum balaur
nascut din foc si evident hartie
din neglijeu si din dobitocie

de dupa fumul lucrurilor clare
simteai cum creste muntele incet
vedeai lotiuni abstracte balneare
si creme pline de dorinta de defect

caci daca e ceva presus de toate
e ceva poate care le si poate
caci de n-am fi noi nu am povesti
si-am pune pe hartie opalate