Necesitatea apanajul lumii vii

Necesitatea este apanajul fie al inteligentei fie al cautarii unei stari de echilibru intr-o lume lipsita de inteligenta si guvernata doar de factori sa zicem chimici. Necesitatea e doar apanajul sistemelor vii, prin viu insemnnand sisteme care se misca sau in interiorul carora exista miscare.

Necesitatea/stresul creeaza obiectul, pentru ajungerea la un alt tip de echilibru.
Aceasta expresie a universului nu e numai o stare de introspectie ci si una de facto.
Exemplele din lumea vegetala sunt nenumarate.

Planta isi extrage posibilitatile de dezvoltare/modificare din caracterul sau de totipotentialitate, astfel incat oricare segment se poate modifica pentru a indeplini functii care de obicei sunt atribuite altui segment. Si am putea defini acest enunt ca "Legea egalei substituiri in timp".
(Din punct de vedere biochimic aceasta Lege este valabila doar in cazul elementelor neesentiale cum ar fi Va care activeaza enzimele din grupa nitratreductazelor in locul Mo. Motiv pentru care ne intrebam daca nu cumva aceeasi Lege este valabila la nivel celular doar pentru anumite zone genetice determinate la un moment dat; probabil aceasta determinare fiind data in zona cu cea mai mare usurinta si functionalitate de manifestare.)

Organele externe ale plantelor sunt telescoape de cules energie din mediu fie el luminos sau chimic.