Nichita, buna-seara!

Buna-seara Nichita
Te astept ca si cand nu eu as fi
Cel mai iubit poet de pe pamant

Buna-seara imi spui
Lucrez la un comunicat pentru tara
Pentru cei de acasa Moartea se asculta la coasa

Aici razboiul e mai sfant
Pentru ca se duce sub pamant
Cand inflorim toti ghioceii
Zambesc stramosii din mormant

Dar mai deschide draga usa
Sa mai invie cate unul
Ca sa avem la ce visa
O sa intram in noua era
De melovers si

Caci Moarteo nu omori cuvinte
In universul dens si  greu
Mai toti taranii dau la coasa
Si Moartea nu e Dumnezeu

Tot universul e departe
si zii mersi chiar daca nu-i
ma duc sa dau un telefon
Apelul Mortii nimanui

Lasati poetii la lumina
Caci pot si ei sa fie vii
De poeti s-avem parte
- Ce Seara-buna e Nichita!
- Ce Noapte-buna e copii!

Lasand moartea in pace
Sa fie pace in pamant / ca cade pacea pe pamant
Sa infloreasca ghioceii / ca infloreste ghioceii
In universul acesta departe
Ma duc sa dau totusi un telefon, o eroare
Starii mele de-a fi, sentimentului noapte
Avem nevoie de-o multime de poeti
De minti visatoare, caci poezia este stiinta misterului
Ma duc sa continui sa fiu, in continuare viu
Pe culoarele reci ale galaxiei
Dar telefonul se intrerupe brusc
Intr-un ecou fara fund
Ca o victima colaterala
A unei gropi abisale